RUINELE ROMANE DE LA PETRESTI

Asezata la 4 kilometri de Sebes, localitatea Petresti, cea care a dat numele unei culturi neolitice, apare astazi ca o asezare romano-germana prospera si cocheta. 

Petrestiul este amintit documentar in 1309 sub numele roman de Vila Petri. In 1317 este pomenit sub denumirile de Petrifalau si Petersdorf. In secolul al XIII-lea, localitatea a fost colonizata cu "oaspeti germani", iar populatia romana a fost izolata la margini, unde si-a construit colibe, de unde si denumirea de colibari.

Unele dintre cele mai importante obiective istorice de pe raza localitatii sunt turnul fostei biserici si zidul fostei cetati. Ruinele turnului-clopotnita se afla astazi in mijlocul cimitirului evanghelic, fosta curte a cetatii medievale de stil romanic. De jur imprejur s-a pastrat si curtina (zidul) de piatra care inconjura odinioara biserica. Satul a dat numele cunoscutei culturi neolitice cu a sa faimoasa ceramica pictata – cultura Petresti. Petrestiul este totodata ultima asezare saseasca de pe Valea Sebesului, colonistii germani evitand locurile muntoase ascunse si reci. Sasii au imprimat localitatii o arhitectura tipica, cu strazi largi, strajuite de canale de apa, cu case inalte, cu porti mari. 

Din primele secole ale asezarii nu a mai ramas decat cetatea sub forma de donjon, care a fost candva turnul unei basilici romanice, inconjurat cu un zid de incinta, pomenita la 1530, dar mai veche cu cel putin un secol. Cetatea domina iesirea din sud a localitatii, langa podul peste raul Sebes. Cetatea a fost construita de populatia saseasca, care obisnuia sa ridice astfel de monumente in localitatile in care se stabilea si a avut atat un rol militar, cat si civil. 

In vremurile de razboi, constructia servea drept refugiu pentru locuitori, iar in timp de pace aici se pastrau cerealele si alte bunuri alimentare. Cetatea si biserica au rezistat atat timp cat populatia saseasca a avut un rol important in dezvoltarea localitatii. Astazi, monumentul istoric nu este mediatizat aproape deloc si nu este inclus in nici un circuit turistic. Foarte putina lume, chiar si din judetul Alba, stie ca in Petresti exista o cetate si un turn de asemenea dimensiuni. Cauza poate sa fie si importanta pe care si-o aroga Sebesul in ceea ce priveste dominatia cultural-istorica asupra zonei. Cu toate acestea, in Petresti exista o comunitate puternica locala care incearca sa readuca localitatea la rangul pe care il merita. Nu putini sunt cei care sustin chiar revenirea la statutul de comuna, insa acest lucru pare destul de greu de realizat in prezent.

Pe vremuri localitate de sine statatoare, astazi Petrestiul apartine din punct de vedere administrativ de municipiul Sebes. Depopularea masiva a populatiei sasesti dinainte de Revolutie si in primii ani de dupa 1989 a facut ca in Petresti sa mai locuiasca in prezent foarte putine familii de sasi. Familiile plecate in Germania se intorc periodic pentru a-si vizita locurile natale. Anual in Petresti se organizeaza o manifestare la care participa multi sasi plecati din Romania. Acestia au un rol determinant in mediatizarea locurilor natale. Astfel, s-a ajuns ca monumentul istoric reprezentat de zidul cetatii si de turnul fostei biserici sa fie mai cunoscut in Germania decat in Romania. Exista numeroase site-uri pe internet in limba germana care prezinta, printre altele, si obiectivul din Petresti.

 Monumentul istoric reprezentat de zidul cetatii din Petresti si de turnul fostei biserici a ajuns sa fie mai cunoscut in Germania decat in Romania.

Castelul Wass-Banffy de la Gilău

Castelul Wass-Banffy de la Gilău, judeţul Cluj este înscris pe lista Monumentelor Istorice ale judeţului Cluj , în anul 2004. Castelul este înconjurat de un parc natural de aproximativ 11 ha.

Cetatea a fost edificată după 1439. Pe la 1500, cetatea iniţială a fost transformată în castel de către episcopul Ladislau Gerb, în stil renascentist. Între 1599 si 1601, castelul a fost stăpânit de chiar si de Mihai Viteazul.
Fiind distrus în urma unui incendiu, castelul a fost reconstruit şi restaurat nenumarate rânduri. În ultimele decenii a fost folosit de Liceul din Gilău.

Castelul Schirling, Cornești

Castelul Schirling din  Corneni - judeţul Cluj, construit  în sec. XVIII-XIX în stil baroc, este înscris pe lista Monumentelor Istorice ale judeţului Cluj , în anul 2004. Castelul poartă numele constructorului.

Acest castel este moştenirea recentă a liderului UDMR, Tackacs Csaba, care l-a revendicat fara probleme.

Castelul Kornis, Mănăstirea, judeţul Cluj

Castelul Kornis este pe teritoriul localităţii Mănăstirea - judeţul Cluj şi este înscris pe lista Monumentelor Istorice ale judeţului Cluj în anul 2004.
Clădirea principală a castelului a fost construită intre anii 1573-1593, în stilul renascentist. În cursul timpului, castelul a fost mereu completat cu clădiri secundare pe forma unei incinte patrulatere. După ce domeniul devine proprietatea familiei Kornis, în jurul anului 1673 Gáspár Kornis  ridică etajul al II-lea al clădirii principale.

Fiul său, renovează castelul în 1680. Tot el a reparat castelul, după ce acesta fusese deteriorat în timpul revoltei Curuţilor de la începutul secolului XVIII, iar în 1720 adaugă două noi bastioane octogonale în partea nordic, este refăcut turnul de la intrarea în castel, pe latura de vest, turn care mai există şi astăzi. În această perioadă are loc şi redecorarea încăperilor castelului cu fresce pe tavane. Sunt refăcute lucrările din lemn la ultimului etaj şi scara ornamentată cu motive populare şi sunt aduse decoraţiuni din piatră de tuf vulcanic de Dej.

În cel de al doilea război mondial o parte din castel a fost distrus. Biblioteca din castel conţinea înaintea distrugerii peste 9.000 de volume, formate din colecţii de cărţi rare. A fost distrusă acum şi imensa colecţie de istorie naturală. Pavilioanele sunt acum, cămin şi şcoală culturală.

Intrarea în castel avea şi o punte suspendată, mai veche, care era ridicată in timpul nopţii sau in caz de pericol, poartă încadrată de inorogi paraleli cu intrarea. Acesti inorogi apar şi pe blazonul familiei Kornis. Protectoarea castelului era Maica Domnului, care se considera ca era vegheata de inorogi
La intersecţia diagonalelor incintei se află o fântână in forma de octagon, înconjurată de stâlpi circulari şi arcade. În partea nord-estică a domeniului se mai gaseste un pavilion ridicat in anul 1825.

Castelul Jósika, Moldovenești

Castelul Jósika din Moldoveneşti - judeţul Cluj, este înscris pe lista Monumentelor Istorice ale judeţului Cluj , în anul 2004.
Castelul este construit în stil baroc, si este utilizat în prezent de Primărie.

În cursul lucrărilor de plantare realizate în primăvara anului 1912 la Moldoveneşti, în grădina Castelului baronului Jósika Gábor, sa descoperit accidental un cimitir de înhumaţie. Secţiunea Numismatică şi Arheologică a Muzeului Naţional al Transilvaniei a fost informată de această descoperire şi Roska Marton a fost mandatat să efectueze cercetări arheologice. In urma acestor cercetari, s-au descoperit: 57 morminte de inhumaţie, care au fost datate ca fiind din epoca medievală timpurie.

Castelul Mikes, Săvădisla

Castelul Mikes din Săvădisla, judeţul Cluj este înscris pe lista Monumentelor Istorice ale judeţului Cluj, elaborată de Ministerul Culturii si Cultelor din România în anul 2004.
Castelul  construit în secolul XIX, în stil neobaroc este in prezent folosit ca Sanatoriu TBC.

Castelul Haller, Coplean

Castelul Haller - Coplean - judeţul Cluj este înscris pe lista Monumentelor Istorice ale judeţului Cluj , în anul 2004.

Castelul, sau asazisul castel cu scoici a fost construit între anii 1725-1771, în stil baroc de către guvernatorul Transilvaniei din perioada 1735-1755, Ioan Haller. A fost ridicat pe locul unui mai vechi conac, clădirea formată din subsol, parter, etaj şi acoperiş este situată în mijlocul unui domeniu dreptunghiular la intrarea căruia se afla un bastion. Se presupune că pentru ridicarea clădirii s-a folosit piatră adusă din castrul roman de la Căşeiu.
În prima faza castelul a fost construit în cel mai timpuriu stil baroc transilvănean, ulterior fiindu-i adăugate ornamentaţii rococo realizate de sculptorul austriac Anton Schuchbauer, realizator şi al Statuii Fecioarei Maria din Cluj.

În 1920 castelul a fost incendiat, în urma căruia acoperişul baroc a fost distrus în întregime.
Castelul a aparţinut familiei Haller de Hallerkö, până în 1948 când a fost confiscată de guvernarea comunistă şi transformat în CAP şi spaţiu de ateliere. După 1989 clădirea a fost abandonată, iar în prezent este în stare de ruină.

Clădirea este de 24,5 metri, cu o intrare marcată de şase coloane de piatră cu capiteluri ionice. Coloanele susţin o terasă de 9,5 metri lunhime şi 2,5 lăţime. Zidurile sunt masive, cu o grosime de 1 metru.

interiorul clădirii era înconjurată de un zid de piatră din care s-a mai păstrat o mică parte, iar în partea din stânga a zidului de intrare se află ruinele turnului circular construit.

Castelul Béldy din Geaca

Castelul Béldy din Geaca - județul Cluj este înscris pe lista Monumentelor Istorice ale județului Cluj , din anul 2004.

Castelul a aparținut familiei Béldy, stabilită în zonă în sec. XIX.Un membru al familiei Béldy a deținut rangul de prefect al Clujului între 1888 și 1905, motiv pentru care s-a mutat aici cu familia, ridicând acest castel.
În anul 1880 a fost ridicat edificiul, în stil neoclasic, cu elemente de arhitectură populară. Este format din parter, subsol, etaj și șarpantă dispuse pe un plan dreptunghiular de 17 X 11 metri. Intrarea este flancată de coloane dorice.

Interiorul clădirii este din pacate distrus, scările spre subsol și etaj fiind ambele nepracticabile. Clădirea a fost revendicată de către urmașii familiei  Béldy.

Castelul Kemény din Jucu de Sus

 Castelul Kemény din Jucu de Sus - județul Cluj, a fost construit în secolul XIX, este înscris pe lista Monumentelor Istorice ale județului Cluj , elaborată de Ministerul Culturii si Cultelor din România în anul 2004.  


Istoricul Mihail Macrea din Cluj-Napoca este de parere ca în epoca romană, la Jucu se afla o mare carieră de exploatare a pietrei. Arheologii spun că în zonă ar putea fi urme ale germanilor, așezați pe valea Someșului Mic.
Numele are o origine slavă, cuvantul -"juc” înseamnă “gândac”. În stânga Someșului se afla reședința familiei Suky, unde a fost atestată, în 1332, cea mai veche școală sătească din Transilvania. Dincolo de râu erau „Jucu de Jos” și „Jucu de Sus”, părți ale vastului domeniu Suky. 
De origine germană, familia de nobili Suky s-a așezat în Transilvania în secolul XIII. Un potir făcut la comanda acesteia, păstrat în tezaurul catedralei din Esztergom (Ungaria) este considerat de istoricii de artă drept cel mai bogat și mai luxos din Transilvania. 
Ultimii descendenți ai acestei familii s-au stins în secolul XVIII, posesile familiei fiind preluate mai târziu de membrii familiei Kemény. Pe locul reședinței familiei din Cluj s-a ridicat, în secolul XIX, Casa Petrechevich-Horváth, astăzi actualul Muzeul de Istorie a Transilvaniei. 
Castelul, are forma literei L, cu laturi de 22 și 16 metri. Este format din subsol, parter, etaj și șarpantă, cu 2 intrări. Clădirea are două intrări aflate pe laturile sudice, intrarea mică fiind încadrată de un portic cu două coloane pe care se află o terasă. Legătura dintre parter și etaj se face pe o scară se piatră. În colțul de nord-vest al castelului se află un foișor in formă pentagonală.

Clădirea găzduiește momentan Școala cu clase I-VIII "George Barițiu".